Read Reunion in Barsaloi by Corinne Hofmann Peter Millar Online

reunion-in-barsaloi

Following the phenomenal success of her bestselling memoirs, Corinne Hofmann returns to her beloved Africa after many years....

Title : Reunion in Barsaloi
Author :
Rating :
ISBN : 9781905147137
Format Type : Hardcover
Number of Pages : 162 Pages
Status : Available For Download
Last checked : 21 Minutes ago!

Reunion in Barsaloi Reviews

  • Wendy
    2018-12-03 05:10

    Oddly, in most ways I think this is actually the best book of the three--especially as far as the writing goes. It really feels like Corinne is honing a craft and growing as a person.This book doesn't have the [messy] depth of The White Masai. But as with the last book, Corinne becomes clearer to me all the time. I finished The White Masai disliking her fairly thoroughly, and I realized part way through this one that now I really do like her (as she portrays herself in books yadda yadda). Both of the last two books flesh out the story and make certain things clear that weren't before. I think she was so caught up in telling her love story in the first book that she neglected, or couldn't see, what the rest of her life with the Masai was about. In particular, her mother-in-law did not come across clearly to me in the first book, but here she is really the central African character. It was a pleasure to hear what she had to say about Corinne in her own (translated/transcribed) words, and I could really sense the emotion that Corinne felt the first time she heard those words.Lketinga, too, comes across more clearly than before. In the first book I just had to take the author's word for it that there was some kind of compelling inescapable thing the two of them had going on (or at least she had going on for him). In this book I get what that was.So I recommend this book, even if you read The White Masai and think you aren't really that interested in going on.

  • Kavita
    2018-12-01 02:01

    In Reunion in Barsaloi, Corinne Hofmann returns to Kenya to meet her ex-husband and his family after fourteen years. No longer in love with her husband, she however still holds him and his family in affection and is especially delighted to see her mother in law.While not an emotional roller coaster or thrilling as the original book was, this book gives greater insight to the inter-relationships within the family. Kenya had moved on and had progressed in different ways to such an extent that the author does not often recognise landmarks or the lifestyle. The family too have changed subtly in their ways. Her husband is a changed man who has learned to behave himself. I enjoyed knowing more about the mother in law and James, and where they ended up. And on the side, the movie of her first book, The White Masaai, is also being made nearby.There is some mention of a Samburu and Turkana conflict, during which the family lost everything. Corinne helped them during the crisis and still considers them her family even though she is now smarter and is able to draw the distinction between exotic and abusive quite clearly. I will never understand the hate against this woman who is a human being, loved, lost, moved on and is still able to look back on her old family with affection and helping them out when she can. In an interview, she claims it is racism and sexism, and indeed I am beginning to think so as well.

  • Cristina Boncea
    2018-11-28 23:02

    În cel de-al treilea volum scris de Corinne Hoffman, acțiunea este reluată după paisprezece ani de la cartea sa de debut, "Întâlnire cu un masai". Datorită succesului primelor două cărți și încurajărilor primite de la susținătorii săi, Corinne și-a găsit curajul pentru a se reîntoarce ăn Kenya la familia sa; în această perioadă este de asemenea turnat și filmul bazat pe prima carte și aflăm câteva detalii din spatele camerelor de vedere. Se pare că implicarea autoarei în acest proces nu a fost una prea consistentă, însă a fost mulțumită de rezultat. Corinne vrea să descopere dacă încă mai nutrește aceleași sentimente față de membrii familiei pe care și-a întemeiat-o, printre carte fostul ei soț sambur pe nume Lketinga, fratele său James, mama acestora și mulți alți oameni pe care i-a întâlnit și au ajutat-o pe parcursul șederii sale în Kenya. Întoarcerea sa nu o include și pe fiica Napirai, în vârstă de cincisprezece ani la momentul scrierii acestei cărți. Corinne are, desigur, multe momente de flashback pe măsură ce înaintează spre satul în care și-a dus cea mai mare parte din trai în timp ce era căsătorită cu Lketinga. Împreună cu doi buni prieteni, unul dintre aceștia fiind editorul ei, Corinne vizitează toate zonele care au impresionat-o la prima ei venire și retrăiește acele sentimente din trecut. Fie că e vorba de spitalul unde i-a dat naștere fiicei sale sau patul pe care a zăcut fiind bolnavă de malarie, de diferite hoteluri unde a stat și restaurante unde a mâncat, de manyatta fostei mamei soacre sau de misiunea care i-a găzduit o bună perioadă din timpul șederii lor, Corinne realizează cât de multe lucruri s-au schimbat în această țară de la ultima ei vizită și cât de mult a evoluat Kenya, urmând stilul european. Autoarea se simte atât impresionată cât și dezamăgită de aceste schimbări apărute în cei paisprezece ani cât a lipsit; pe de o parte se bucură că viețile oamenilor au fost ușurate considerabil, pe de altă parte și-ar fi dorit ca tradițiile să fie în continuare păstrate, împreună cu stările de comuniune cu natura și liniște, fără stresul unei vieți precum a europenilor. Corinne observă cum plasticul și tehnologia au început să fie din ce în ce mai utilizate, înlocuind bijuteriile și kanga purtate în mod obișnuit de către samburi, chiar și în satele mici și sărăcăcioase. Ea menționează constant faptul că pentru ea, tocmai această parte nordică a Kenyei are un farmec deosebit, cu natura și animalele sale și stilul de viață al oamenilor, și că nu i-ar fi plăcut să locuiască în capitală, unde sărăcia și mizeria sunt chiar mai mari decât la sate iar mediul nu este sigur datorită oamenilor și nu animalelor sălbatice, precum în enclavă. Concluzia la care ajunge în final Corinne este aceea că nu ar mai putea duce o viață precum cea din prima sa carte, dar că i-ar plăcea ca și fiica ei să se reconecteze cu membrii familiei sale africane.Un lucru la care m-am gândit profund pe parcursul lecturii a fost faptul că și Corinne a avut o contribuție substanțială la dezvoltarea modului de viață kenyan, fie și numai cel al familiei sale și a cunoscuților din acea perioadă. După cum bine observă și ea, anumite lucruri s-au normalizat între timp, însă ea a fost cea care le-a introdus inițial în comunitate (de exemplu, mâncarea spaghetelor). Ea este foarte bine primită și chiar așteptată de către săteni, după ce au auzit cu toții despre succesul primei sale cărți și faptul că va exista și un film realizat chiar în mijlocul comunității lor, pentru autenticitate. Așadar, Corinne și echipa ei susțin financiar poate chiar sute de vieți kenyene prin proiectele desfășurate chiar și din Elveția. Cea mai puternică legătură este cea dintre Corinne și mama sa africană, cea care a ajutat-o enorm pe parcursul relației sale cu Lketinga și în creșterea fetiței lor, Napirai. Femeia este portretizată ca fiind foarte înțeleaptă și tăcută, având o aură mistică și plină de mister. James își asumă rolul de translator între cele două femei și nu numai, înlesnind astfel pentru prima dată comunicarea dintre "femeia masai albă" și mama fostului ei soț, războinic sambur.Corinne și însoțitorii ei urmează un program bine stabilit de vizite și diferite excursii. Autoarea se simte emoționată pe tot parcursul acestor revederi și apreciază constant bunătatea acestor oameni atât de simpli, făcându-le diferite cadouri. Vocea ei este, ca de obicei, preponderent rațională și concisă, analizând cu atenție lucrurile ce se întâmplă în jur și ajungând mereu la aceeași concluzie: dragostea ei pentru acești oameni nu va muri niciodată. Știu că mai există un singur volum din povestea incredibilă a acestei femei, în care probabil fiica sa își va vizita pentru prima dată tatăl. Sunt foarte curioasă cum va decurge și această întâlnire, deoarece aceasta a fost crescută pe teritoriul Elveției, în plin confort, iar vârsta sa este de asemenea apropiată de a mea așa că mi-ar face plăcere să îi descopăr perspectiva. M-am gândit de asemenea cum ar fi dacă aș intra eu în contact cu familia africană a lui Corinne și prin ce stări aș trece în acel moment; deși prima oară, Corinne mi s-a părut cât se poate de irațională, am ajuns să accept povestea ei de iubire și să îi admir curajul și succesul. Recomand toate aceste patru cărți, fiindcă ne deschid ochii în legătură cu viața din Kenya (și probabil alte țări africane, unde situația este asemănătoare) și mai mult decât atât, ne fac să empatizăm cu acești oameni, să conștientizăm faptul că ei sunt reali, chiar dacă stilul lor de viață ni se pare inacceptabil, după standardele noastre de trai. Nu știu care este situația curentă din Kenya, dar cred că e în regulă se presupun că mai are o cale lungă până la modernizarea la nivel european, ceea ce are de asemenea dezavantajele sale, după cum a spus și Corinne. Cărțile pot fi privite ca niște jurnale de călătorie, dar în opinia mea, acestea reprezintă mai mult un mare semn de exclamație pentru culturile ce mor, fiind decimate de epidemii și alte asemenea lacune în sistemul medical și educațional. Cred că ce a vrut Corinne să transmită prin împărtășirea poveștii ei este faptul că există multă frumusețe de care nu suntem conștienți înafara granițelor, atât ale țării în care trăim cât și cele autoimpuse, și trebuie doar să privim totul cu o minte deschisă. Sunt convinsă că am fi la fel de fascinați ca și autoarea dacă am face acest lucru și am avea parte de povești de viață la fel de uimitoare.O serie de cărți despre părăsirea zonei de confort, dusă la extrem și transformată în artă: fie și numai cea de a trăi.

  • George Ilsley
    2018-11-13 01:51

    The author is rendered even more unattractive in this rambling, unfocussed account of her return to a village in Kenya where she lived with her husband and his family. Her obliviousness seems to have no boundaries. When her ex-husband's brother explains what the family felt when she, a white stranger, arrived to live in their village, she seems for the first time to have seen things from the perspective of these African villagers. Did she not read her first book, The White Masai? It basically delineated the cultural divide. So why did I read this volume? Because I wanted to see the reunion of father and daughter; however, the daughter does not make this trip. So, a disappointment almost from the first page.

  • Vesna Stojanova
    2018-12-05 23:09

    Great book. Great life. What a courageous woman. And man in that respect.I could feel their love rising from the beautifully written lines.At the end I was said, mostly for her Massai husband, but also for her.Still life is like it is and sometimes love is not enough.

  • Monerl
    2018-11-28 04:59

    Nachdem ich drei Bücher von Corinne Hofmann und ihrer Geschichte bereits auf dem SuB habe, lese ich sie alle nacheinander und freue mich, mehr zu erfahren, über die Autorin, ihre afrikanische Familie und ihre Tochter Napirai.Vierzehn Jahre nach ihrer Flucht, findet sie schließlich den Mut zurück nach Kenia zu reisen und hat auch den Vorsatz ihren Ex-Mann, den einstigen Massaikrieger Lketinga, wieder zu treffen. Doch sie fährt alleine, ohne ihre Tochter, da Napirai zu dieser Zeit noch nicht volljährig ist und Corinne Hofmann nicht absehen kann, wie Lketinga auf die beiden reagiert. Des Weiteren kann sie nicht abschätzen, welche Gesetze Napirai evtl. eine Rückkehr in die Schweiz erschweren oder sogar verbieten würden. Nicht auszudenken, sie müsste in dem Dorf bleiben und würde gegen ihren Willen beschnitten und verheiratet werden! (Ich bin sehr froh, dass sich die Autorin in dieser Hinsicht Gedanken und Sorgen gemacht hat.) "Nach kenianischem Recht gehört das Kind dem Vater und nach dem Stammesrecht meines Ex-Mannes gehört es sogar der Großmutter, also seiner Mutter. Aus Sicht der Samburu ist Napirai mit ihren fünfzehn Jahren gerade im besten heiratsfähigen Alter. Die Mädchen werden auch heute noch sehr jung verheiratet und durch die Genitalbeschneidung fürchterlich verstümmelt." (Seite 17) Auf ihrer Reise nach Barsaloi, wird die Autorin von ihrem Verleger Albert und dem Fotografen Klaus begleitet. Ihr erstes Buch "Die weiße Massai" wird zur selben Zeit vor Ort gedreht. Ein Besuch der Filmcrew ist auch geplant. Corinne Hofmann möchte gerne sehen, wie ihre und Lketingas Geschichte verfilmt wird.James, der jüngere Bruder Lketingas, der eine Schulbildung genossen hat, ist das Bindeglied zwischen der Autorin und ihrer afrikanischen Familie, da er alle Fragen und Antworten übersetzen kann. James wird die drei ins heimatliche Dorf nach Barsaloi begleiten und versichert Corinne, dass Lketinga sich auf das Wiedersehen nach so langer Zeit freue und keine Probleme machen wird. Sie, als auch ich, sind erleichtert!Und so gibt es ein herzliches und emotionals Wiedersehen mit Mama, Lketingas Mutter, wie auch mit all den anderen Familien- und Stammesmitgliedern, die sie von damals kannten.Ich war sehr gerührt und froh, dass die Autorin nach so langer Zeit zurückkommen und ihren Frieden mit sich, dem Land und der afrikanischen Familie schließen konnte. Sie haben ihr verziehen, obwohl Lketinga zu Anfang noch geglaubt hatte, sie käme wieder zurück, so, wie sie es immer getan hatte. Er hatte wieder geheiratet und eine weitere Tochter bekommen. Er war über die Tatsache verstimmt, dass Napirai nicht mitgekommen war, konnte aber verstehen, dass sie aus schulischen Gründen zu Hause bleiben musste.In diesem Wiedersehens-Buch erfährt man deutlich mehr über das Leben, die Traditionen in Kenia und des Samburu-Stammes als in "Die weiße Massai". Das hat mir sehr gut gefallen! Die Autorin macht auf die Veränderungen aufmerksam, die sie nach vierzehn Jahren erkennt. Das Land hat sich gewandelt und eine "neue Zeit" ist auch in die einst überwiegend von Traditionen bestimmten Stämme eingezogen. Sie sind deutlich moderner geworden und essen sogar Spaghetti, von denen sie damals dachten, es wären Würmer. Es hat mich auch sehr gefreut zu lesen, dass Corinne Hofmann in all den Jahren ihre afrikanische Familie finanziell unterstützt hat. Dadurch konnten sie überleben und mussten nicht hungern oder verhungern. Ein Teil der Einnahmen fürs erste Buch sowie für den Film gingen an Lketinga. Die weiße Massai konnte nach so langer Zeit schließlich in Erinnerungen schwelgen, geliebte Menschen wiedersehen und Orte besuchen, an denen sie eine schöne Zeit verbracht hatte und die für immer in ihrem Herzen bleiben werden. Am Ende bestärkt diese Reise sie in dem Gedanke und der Vorstellung, dass ihre Tochter eines Tages hoffentlich auch den Wunsch verspüren wird ihre Wurzeln zu suchen, ihre Blutsverwandten zu treffen und ihren Vater kennenlernen zu wollen. "Ich lasse meinen Erinnerungen, Gefühlen und Gedanken freien Lauf während meine Füße sich bei jedem Schritt in den Sand graben. Mir wird bewusst, wie stark meine Faszination für Kenia geblieben ist, am stärksten jedoch für den Teil des Landes, der am härtesten zu bewältigen ist - das Samburuland. Ich spüre aber auch, dass ich nicht mehr in Kenia leben wollte und könnte, weder im Samburuland noch hier an der Küste." (Seite 252)Das Tolle an dem Taschenbuch sind auch hier wieder die sehr interessanten Bilder, die Corinne Hofmann nun als Mittvierzigerin zeigen. Bilder, die während ihrer Reise entstanden sind, auf denen man den nun auch etwas älteren Lketinga und seine Mama sehen kann, wie und wo sie jetzt wohnen als auch weitere Familienmitglieder. Es gibt Bilder vom ehemaligen Shop, dem ersten Samburu-Lebensmittelladen in Barsaloi und von dem Treffen der Autorin mit den Hauptdarstellern des Films Nina Hoss und Jacy Ido.Zum Hörbuch:In das Hörbuch habe ich auch reingehört, da es im BookBeat-Abo vorhanden ist. Leider gibt es das Buch nur als gekürztes Hörbuch und leider wechselte mit Claudia Schmidt in diesem Hörbuch auch die Sprecherin. Sie ist sehr gut, doch ich hatte noch die für meine Ohren wunderbar passende und wohlklingende Stimme von Eva Goschiejewicz im Ohr und mochte den Wechsel nicht.Fazit:Ich habe dieses Buch sehr gerne gelesen! Es führt die Geschichte der weißen Massai fort und zeigt ihre Ängste und die Trauer, die sie in all den Jahren nach ihrer Flucht hatte und bis dato nicht richtig verarbeiten konnte. Durch ihre Tochter ist sie mit der afrikanischen Familie auf immer verbunden und konnte mit ihrer Reise und dem erfolgreichen Wiedersehen glücklicherweise den Weg (vor)bereiten, damit Napirai in naher Zukunft dann ihren ersten Schritt zum zweiten Teil ihrer Familie wagt.

  • Carlene
    2018-11-17 03:16

    I won this book thanks to a Goodreads Giveaway.An interesting book, though I have not read and even really heard about the first book I felt it was a good read to see how life is/was on the other side of the world. And I didn't even know this was the third book of the series, here's me thinking it was straight after White Masai.I loved reading most of the reactions from Lketinga, and seeing what he still did with her due to the fact that he would still in a way view her as his first wife after all this time.I also wished I could have read more about her daughter, maybe it will be the next book and we will see it from her view on the life she could have had, being married off early and going through their traditional ways.Though not normally a book I would consider reading, it was okay for a quick read, the writing style I did not really enjoy and as it was just something I quickly picked up as I wanting something small meant I didn't really have 'high' expectations or any expectations really.

  • Rowlie
    2018-12-05 22:11

    After reading the White Masai I searched for this follow up story for 3 years! Finally found it in a little country op shop and started on it the same day.I enjoyed going back after 14 years to Kenya with this remarkable woman and experiencing yet again her travels and relationships with the people she learnt to love.

  • Therese Bergwall
    2018-12-13 04:14

    3.5

  • Antonela
    2018-11-23 05:50

    Am ales în această seară să vă scriu despre al treilea volum scris de Corinne Hofmann, apărut în Editura ALFFA în anul 2008. ,,Revedere în Barsaloi”, face parte din colecţia de ,,Cărţi adevărate”, exemple de viaţă, cărţi care te remontează după ce le citeşti şi îţi schimbă modul de a gândi şi visele.Cartea ,,Revedere în Barsaloi” descrie revederea Corinnei Hofmann cu familia africană, după 14 ani, de la plecarea în Elveţia cu fiica, Napirai, din cauza geloziei şi a comportamentului inuman de care a dat dovadă, soţul ei, masaiul Lketinga.Acest volum te surprinde prin transformările care au avut loc în Kenya: drumuri noi, benzinării, magazine, electricitate, apă potabilă. Înveţi despre tradiţiile tribului samburu şi afli că nu există căsătorie din dragoste, povestea dintre o femeie albă şi un războinic masai, fiind o excepţie de la aceste reguli. Sunt descrise atât de bine dansurile în lumina lunii, în care masaii sar, bat din picioare, iar sunetul bijuteriilor de la gâtul femeilor se aude până departe, încât vrei să ajungi acolo să-i cunoşti, să le admiri costumele şi culorile.Corinne revine la Barsaloi pentru a realiza un documentar pentru fiica ei, Napirai, surprinzînd pe o peliculă emoţiile revederii cu James, Lketinga, Mama şi cei dragi.După 14 ani, James, fratele masaiului, nu este altul decât directorul unei şcoli la câţiva km de Barsaloi, şcoală vizitată de autoare. James este căsătorit are doi copii şi se bucură de faptul că poate merge, măcar o dată pe săptămână, cu motocicleta.Această descriere m-a emoţionat şi m-a determinat să cumpăr cărţi de colorat şi culori pentru copiii din Barsaloi pentru a le trimite de Sf. Paşti, pentru a se bucura de ele, în manyatta.,,Toată mândria directorului este o bibliotecă mică, cu câteva cărţi. Copiii îşi pot lua de acolo o carte, pe care o citesc într-o sală goală şi simplă. Bineînţeles, cărţile nu le pot lua acasă, pentru că în manyatta, din cauza fumului, se strică.”Când parcurgi câteva pagini şi descoperi întâlnirea dintre cei Corinne şi Lketinga, îţi dau lacrimile. Şi faci acest gest, involuntar. Ştii deja, că tradiţia lor spune că plângi doar dacă moare cineva. Noi, europenii suntem sentimentali în astfel de momente. De asemenea, ştii că la samburu nu se obişnuieşte să iei în braţe cu exuberanţă pe cineva. În astfel de întâlniri, ei privesc serioşi, nemişcaţi în gol. Nu îşi exteriorizează sentimentele, aşa că Lketinga o aşteaptă pe Corinne lângă un copac, stând drept şi mândru.Revederea cu Mama, care arată mai tânără după 14 ani, deşi are câteva riduri, te va surprinde şi tine, cel care citeşti ,,Revedere în Barsaloi”.Cartea aduce în atenţie nu doar cultura, tradiţia, ci şi educaţia, sănătatea. Singura fată, înafară de Napirai, pe care Lketinga o are cu o altă soţie este în vârstă de 8 ani. Deşi a fost introdusă obligativitatea de a merge la şcoală, cel care decide este tatăl. Şi pentru un masai războinic, care nu a avut parte de educaţie, faptul că vrea tot ce e mai bun pentru fiica lui, o surprinde pe Corinne.Scrierea cărţii ,,Îndrăgostită de un masai” şi ecranizarea acesteia au adus familiei africane şi deservicii, în sensul că mulţi oameni au spus neadevăruri şi au condamnat viaţa autoarei. Pentru Corinne şi Lketinga a fost o poveste de dragoste trăită la maxim, deosebită din cauza culorii pielii şi a culturii din care fac parte, dar împreună au avut curajul de a înfrunta bolile, sărăcia şi persoanele străine.Această carte te ajută să înţelegi că în zone din Kenya este încă multă sărăcie, că organizaţiile de sănătate, precum AMRF, cunoscută prin ,,Flying Doctors ” , fac eforturi ca acei oameni să fie trataţi de bolile Africii. Pentru a sprijini şi tu, cititorule, poţi face donaţii pentru cele două proiecte: Barsaloi şi Seserit sau te poţi implica luând legătura cu Asociaţia Eine Welt Verein Kenianhilfe e.V.

  • Liralen
    2018-11-17 23:20

    Then all of a sudden I realize how absurd and hypocritical my attitude is: on the one hand, I'm lost in rapture at how colourful and beautiful the traditional clothing of the young girls and warriors is and wish Samburu traditions could be preserved as long as possible, while on the other, I'd like to see those customs and rituals which offend my European sensibility changed.-Corinne Hofmann, Reunion in Barsaloi, 87I had mixed feelings about the first two books, but other reviewers had suggested that this one was easier to swallow, and it didn't disappoint. The obvious difference is in the situation -- in The White Masai Hofmann chronicled a period in which she expected to be in Kenya indefinitely; in Back from Africa she knew she wouldn't be returning to Kenya in the near future. In the period described in Reunion in Barsaloi, though, she's in Kenya only to visit. She's in a much different position than she was in the previous books -- less to prove in some senses, but more to prove in others. She also knows, in this book, that she's an outsider, in a way she didn't acknowledge in the previous two books.Then, too, fourteen years down the line she's in a different place in life than she was when she first went to Kenya. There's less of the romantic about her this time around, even when places and people stir up old memories. More of a realist. She sees things that she might not have before, such as the quotation above or that the people she lived with had very complex reactions to her moving in.Kind of hoping that at some point she'll write about taking her daughter back to visit Kenya, assuming that happened/happens.

  • Rebekah
    2018-12-03 22:16

    I really enjoyed this book...after reading her first book, The White Masai, I was just in awe that anyone could live like she did and was almost feeling like she did it just to write a book about it, etc! But after reading this book, I was impressed by the bond she felt with Mama (her ex-Sumura husband's mother) and others in the tribe. Also when she went to where the set was producing a movie on her first book, she was overwhelmed with feelings for these past experiences of hers. Very heart-warming. I still can't believe someone live like this who has not been brought up in it, but she did, and it is very much a part of her life today.

  • Kathy
    2018-12-09 02:00

    This is the 3rd book in the series about Swiss woman Corinne Hofmann's marriage to a Masai warrior. In the first book she met & married Lketinga and left him after having a daughter; in the 2nd book she described her readjustment to life in Switzerland and in this final book, she details her return visit to Lketinga and the Saburu people in Kenya fourteen years later. The movie THe White Masai (based on her first book) was being filmed in Kenya at the same time. I was almost as interested as she was about meeting Lketinga again after all those years! So I very much enjoyed this short tale of their reunion and what things are like nowadays in the land of the Samburu people.

  • Sugandha
    2018-11-22 01:17

    I liked this much more than 'The White Masai', mostly because this was short and sweet. No unnecessary dwelling on stupid things. I like reunions and revisiting the past, and can only imagine how the people involved would have felt to see each other again after 14 years! That's a LONG time and many things change in this time. Previously, I'd had no desire to watch the movie, but reading this made me curious to see how the book was translated onto film. Not sure if there is a book about Napirai meeting her paternal/African family- but that'd be interesting. Would love to be able to see some of the reunion footage filmed by Klaus.

  • Arlette Sjerp
    2018-11-14 22:13

    Corinne Hoffmann makes full circle in Wiedersehen in Barsaloi (Reunion in Barsaloi), where she visits her African family again for the first time in fourteen years. She also takes a behind the scenes look at her own movie. It's a beautiful book about family, culture, memories and progression. She ends in the place where she first met Lketinga, making this an appropriate final installment of her autobiographical trilogy. I wonder if there will ever be a fourth book describing her daughters experiences, but I can very well imagine that she already got a lot of attention through her mothers books and film and may not want any more.

  • Catherine
    2018-11-19 05:59

    Having read "White Masai," I knew the story that led up to this follow-up book. The author returns to Barsaloi after a fourteen year absence. She travels back to the village where she lived and informs her readers of how Africa has changed during that short period of time. If you're thinking of reading this book, I would recommend reading "White Masai" first because this book is definitely a sequel to that book. Corinne Hofmann's story is fascinating. No wonder they made "White Masai" into a movie. I hope she's working on Part III.

  • Karolien
    2018-11-20 04:04

    Na de Blanke Masai te hebben gelezen wilde ik zeker weten hoe het verhaal van Corinne Hoffman verder ging. Toen ik in de bibliotheek een van de vervolgboeken op de rekken zag staan kon ik dus de verleiding niet weerstaan om het te ontlenen.In het 3de boek zoekt Corinne samen met de uitgever van haar boek en een filmploeg haar Afrikaanse familie na 14 jaar weer op.Na haar vertrek is er in Barsaloi erg veel veranderd. De wegen zijn anders, de mensen zijn er anders gaan eten, iedereen is weer wat ouder geworden.Ook haar ex-echtgenoot Lketinga is erg veranderd...

  • Abbey
    2018-11-13 06:02

    I continue to be fascinated by this woman who found love in Africa and still feels such a great connection to her family (by marriage) there. Was glad to hear that she had share the wealth from her book proceeds to help make their life better back in Barsaloi. However, it does show how even just one person from the "outside" can set a whole village, a whole area, down a different course in life....... The transation from German to English definitely had it's weaknesses. I wished I had gotten it in the original German.

  • Alayne
    2018-12-08 00:00

    This was much more enjoyable than The White Masai. Fourteen years have passed and the author is now a mature woman in her forties. She makes sensible decisions and can control her feelings. A good sequel with some lovely scenes with her Sambaru mother-in-law and family, as well as her ex-husband and lots of the friends she had made when living in Kenya. Recommended if you have read the first book.

  • Christine
    2018-11-22 04:06

    Finally the glimmerings of some insight from the author about the real cultural differences that existed when she lived in Barsoloi and the impact her appearance had on the family of her husband. What a welcoming lot of people. Welcoming the first and second time. What was incredibly disappointing was that her daughter didn't go to Kenyan to see her father or family. What a cop out not taking her. But aaahhh well... there's book 4!

  • Mel
    2018-12-05 23:19

    This was definitely the weaker book of the three. I think I enjoyed the second book; Back from Africa the best. It's the one where she actually grows up and takes action in making her life better. However, I am surprised by her parenting "skills." It seems she truly believes in "it takes a village" to raise a child, because of the amount of time her child spends with childminders and that she allowed her child to run around at such a young age. I don't know if that's her or a European thing.

  • Dee-Ann
    2018-12-09 05:52

    Finally finished ... which is a sign. Maybe this book would have been better if I had read the first. I enjoyed the description of the people, the landscape but found writing too much focused on the author. The content was not equally spread in that there were gaps of knowledge (proabably due to not having read the first book) and other times things were repeated again and again.I loved the photos however ... they told stories in themsleves.

  • Odelia
    2018-11-25 23:54

    A very moving pilgrimage, coming full circle and re-visiting all the places in Kenya where she lived through life-changing events. Hopefully it will be possible for her daughter to travel and visit her family too. Also, that the saga is not over yet, and that readers will get to live more adventures along with the enigmatic people who we have come to know. Thank you Corinne, and the team that made this epic journey possible.

  • Kelsey
    2018-12-11 03:11

    This book is a follow up to "The White Masai". Again, the writing is not great, but Corinne is not a writer, just a woman telling her story as it happened. The book was worth the read to find out what happened after her story in "The White Masai" when she comes back to visit 14 years later. The reunion proves to be an uplifting and loving story.

  • Rhiannon Dillon
    2018-11-19 00:08

    An interesting read, finding out what happened when the author is reunited with her Masai and his family, though I'm not sure it merited a whole book's worth of explanation. I do respect the author for her incredible story and the risks she was willing to take for love and found it fascinating to hear how Kenya had changed in the fourteen years since she left.

  • Robin
    2018-12-11 22:20

    Well, now I've finished the 3 books about Corinne and I must say I'm hooked - it's like a reality TV show - I'm sure she'll write another after she takes her daughter to meet her family. I can't wait for that one! I actually enjoyed the parts about meeting up with the film crew and her reaction to the actors palying the different parts. I'd like to see the film if I can ever find it.

  • Mallee Stanley
    2018-11-18 23:05

    Although this book was repetitive in parts, it's an interesting reunion between the author and her once husband, Lketinga, and his Samburu family after fourteen years. As well as learning insights into the traditional way of life of this Kenyan tribe and the changes that have occurred there is a clear understanding of the surrounding countryside in an isolated part of Kenya.

  • Liz Schmitz
    2018-11-27 22:51

    While I will always cherish being let into Corinne's life as a Masai, I found this book slightly less enthralling as the first. But if she came out with another book I would certainly read it. She always leaves me with a curiosity for what happens next in her life story.

  • Pam
    2018-11-30 23:59

    Not quite as gripping as her first book, this seems more like a travelogue and a report on the filming of the movie about her first book. The description of the Kibera slum in Nairobi that 700,000 people call home is appalling.

  • Caroline
    2018-11-26 00:01

    I enjoyed the first two books in this trilogy, but it really felt as though this was one written for the sake of writing, without anything particularly interesting or relevant to add. Disappointing. 2.5 stars.