Read Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război by Camil Petrescu Online

ultima-noapte-de-dragoste-ntia-noapte-de-rzboi

"La aparitie, in 1930, romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasica de dragoste si un jurnal de razboi, greu de legat intre ele. Persoana intai a naratiunii nu parea suficienta pentru a fi citite impreuna. Si mai era ceva, impresia, nu chiar usor de formulat, ca ni"La aparitie, in 1930, romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasica de dragoste si un jurnal de razboi, greu de legat intre ele. Persoana intai a naratiunii nu parea suficienta pentru a fi citite impreuna. Si mai era ceva, impresia, nu chiar usor de formulat, ca nici gelozia, nici razboiul nu aveau infatisarea cunoscuta din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum sa stie inca era ca, sub ochii ei, se petrecea o reforma a romanului pe cat de profunda, pe atat de radicala, si ca, in pofida inertiei unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodata acelasi dupa Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi." - Nicolae Manolescu...

Title : Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
Author :
Rating :
ISBN : 9789735915889
Format Type : Paperback
Number of Pages : 288 Pages
Status : Available For Download
Last checked : 21 Minutes ago!

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război Reviews

  • Andrei Tamaş
    2018-11-26 13:56

    Cât de idiot şi lipsit de spirit emoţional am fost atunci când am citit pentru prima dată (acum mai bine de un an şi jumătate) romanul. Vedeam atunci în Petrescu un om care e făcut mai degrabă pentru a scrie teatru, iar nu romane (probabil în formarea acestei impresii a contribuit şi citirea romanului "Patul lui Procust", a cărui tehnică narativă -pe mine unul- mă dezgustă).Citesc, deci, din nou, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Mă gândeam că o să meargă greu, dat fiind că aveam formată deja o impresie, dar spre plăcuta mea surprindere, am terminat cartea în mai puţin de 48 de ore, luând scurte pauze de masă şi de somn. Rar mi s-a întâmplat să fumez în camera în concomitenţă cu cititul, iar romanul de faţă a reprezentat o excepţie...Adevăru' e că... mi-a plăcut pentru că m-am regăsit -acum!- în luciditatea filosofică a lui Gheorghidiu! Abia acum am observat că acest personaj cheie suferă o drama lăuntrică (eu, cum eram obişnuit să citesc romane clasice, eram orientat mai mult spre conflictul exterior şi -poate!- din pricina asta n-am reuşit să înţeleg prima dată esenţa romanului), am observat că are iluzia ruperii sale de realitatea imediată, în schimb tocmai această iluzie îi generează toate babiloniile. Acum, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" a devenit un reper. Eram în piele lui! Trăiam căsnicia aceea drăguţă cu Ela. Şi -da!- tot din orgoliu o iubeam! Da, aş fi făcut o "scenă" când ea ar fi cugetat să se implice în treburile băneşti, cele care au stricat totul, dat fiind că înainte trăiau modest, dar în pace. Da, sângele meu ar fi avut să fiarbă acolo, la Odobeşti, când ea ar fi acordat o atenţie deosebită acelui domn G. şi -la fel!- nu aş fi considerat întâmplătoare prezenţa lui la Câmpulung. Da... şi mie-mi place să cred că m-am izolat de mediocritate şi de lumea lipsită de spirit moral şi m-aş fi "botosit" când Ela ar fi făcut asta. Am întâlnit acest conflict într-o serie largă de romane moderne, adică discrepanţa dintre aspiraţiile (deci aspiraţii, iar nu trăiri concrete, ci poate doar trăiri interioare) bărbatului şi înclinaţia spre mondenitate a femeii. Mi-a plăcut -şi e demnă de studiat!- înrolarea voluntară a lui Gheorghidiu pe front, fapt ce a survenit în urma suspiciunilor pe care le avea asupra Elei. Am mai întâlnit asta (deşi mult mai profund acolo) în "Doctor Jivago", în pielea lui Paşa Antipov, devenit apoi generalul Strelnikov (am plâns! şi mai mult decât spiritul poetic al lui Iuri Jivago -pentru care am o înclinaţie aparte- mi-a plăcut trauma emoţională a lui Paşa şi consecinţele sale). Şi... nu ştiu câte influenţe proustiene are romanul. Am apucat în ultimul timp să citesc primele două volume din "În căutarea timpului pierdut" şi -deşi, desigur, Petrescu se inspiră din Proust, preluând tehnică memoriei afective- în cazul lui Proust nu există timp şi spaţiu, ceea ce conferă caracterul melancolic al textului, pe când în romanul de faţă sunt precizate. De asemenea, în cazul lui Proust nu există o înlănţuire a evenimentelor, ele izbucnind brusc, la gustarea madlenelor, spre exemplu, pe când în cazul lui Petrescu, înlănţuirea există. Un fapt care mi-a plăcut foarte mult (şi care conferă, într-adevăr, o situare deasupra lui Proust) este situarea primului capitol, "La Piatra Craiului, în munte", posterior (la nivel temporal) următoarelor capitole, ceea ce declanşează memoria involuntară a naratorului personaj. "Eşti de o sensibilitate imposibilă!" îi spunea Ela, la Odobeşti, ea metamorfozându-se deja (din pricina potenţialei infidelităţi) într-o fiinţă superficială (fapt la care -pe bună dreptate!- a contribuit Ştefan, prin puternicele sale presupoziţii interioare care, într-un moment de cumpăna, îl puteau împinge la crimă). Mi-a plăcut mult şi finalul, care lasă loc interpretărilor, însă cel mai mult mi-a plăcut ELIBERAREA, acel "tot trecutul"... La nivelul părţii a două, care tratează exclusiv războiul, Petrescu se situează printre marii scriitori moderni, condamnând ororile războiului şi imoralitatea lui, la fel cum o face şi Hemingway -într-un mod mai romanţat însă- în "Adio, arme!"... Presupoziţie vagă, incertă, dar plină de sensibilitate, prin care Petrescu "trădează" cititorului marea să iubire pentru Ela: "Fiecare credem că femeia care ne iubeşte are, păstrate pentru noi, anumite gesturi de mângâiere şi frumuseţe, gesturi cărora noi le dăm un anume înţeles şi nu e o suferinţă crâncenă să vedem că le are şi pentru altul.""Dacă vrei să cunoşti liniştit frumuseţea unei femei, trebuie neapărat să o faci să sufere; numai suferinţa o înfrumuseţează, aşa cum numai când simt umbra morţii cânta sublim lebedele."Andrei Tamaş,10 ianuarie 2016

  • Ramonel
    2018-11-28 11:32

    There is nothing I liked about the book. Infact I think I could write down a list of the most annoying elements of it: the main caracter which is a frustrated-obsessed-with-his-wife-arrogant-psycho-babble-sh*t-unadapted loner, his superficial wife, the boring NON-action and the list could go on. Not going to read this again in my etire life, unless someone gave me 1 mil $. Waste of time and energy.

  • Flocosix
    2018-11-27 09:59

    O altă carte tipică pentru programul școlar, scrisă de un snob intelectual. Eroul principal e un fel de chaotic-good relativ slab, emoțional hiper-sensibil și obsedat de soția sa. La început îți cîștigă simpatia prin faptele sale arogant-corecte și lipsă de majoritatea viciilor jalnice deținute de restul personajelor, permanente autoafrimări și victorii asupra pers. negative, iar relația sa cu soția completează cartea cu momente intime și plăcute.Dar, gradual, excesul de atenție pentru el, și transformarea celorlalți în idioți totali - plictisește, cartea devine, după cum sunt și personajele, o dramă mediocră despre doi îndrăgostiți, cu zbuciumurile eroului stupide și ridicole(descrise în mari detalii), în care nu-ți mai pasă cu ce se va sfîrși. Am lăsat cartea la jumătate, cînd totul devenise în întregime banal și repetitiv. Poate de aia autorul și a trecut de la dragoste la „prima noapte de război”, relația lor s-a consumat, dar n-am avut dorința de a mai trece prin 30 pagini de plictiseală pentru a ajunge la noul capitol.

  • Carmen Movilă
    2018-11-18 11:33

    Prima dată citisem cartea în clasa a IX-a şi am rămas cu o impresie teribilă despre soarta lui Ştefan Gheorghidiu care, obligat de circumstanţe, ajunge pe largul câmp al bătăliilor. Ce tragic sfârşit...De data aceasta văd altfel contextul cărţii. Văd un om fixist, frustrat, nematurizat, gelos, paranoic, condus de orgoliu, preocupat mai mult cu propria blamare şi interpretarea faptelor în loc de evaluarea lor raţională. I'm sorry Petrescu, your Gheorghidiu is just not so smart afterall.

  • Cristina Boncea
    2018-12-15 14:59

    Am vrut să descopăr pe cont propriu conținutul acestui roman, despre care știam doar din discuțiile din clasa a X-a și a XI-a, când l-am studiat la școală. Acolo ni s-a spus că Ștefan Gheorghidiu este tipul geniului neînțeles de societate, că tot ce face este datorat orgoliului și că e foarte gelos în relația sa cu Ela. În introducerea cărții, Nicolae Manolescu parcă, ne întreba pe noi, cititorii, dacă Ela l-a înșelat cu adevărat sau nu... O să vă dezvălui părerea mea la final. Romanul este împărțit în două părți, de unde și titlul acestuia. Prima parte este dedicată relației lui Ștefan cu Ela și viața lui personală, dinaintea războiului. A doua parte este un fel de jurnal din 1916, romanul încheindu-se cu revenirea lui Ștefan în capitală, fiind într-o permisie și urmând deci să se întoarcă pe front. Amândoi erau studenți (el la filosofie, ea la litere) iar Ștefan ne destăinuie (apropo, perspectiva este deci subiectivă) că motivul pentru care a ales-o pe ea ca obiect al afecțiunii sale este dedicarea cu care l-a înconjurat, el fiind măgulit că "o fată așa de frumoasă ca ea se uita la un tip ca el". La început, ei s-au logodit și erau săraci. Intriga este cel mai probabil marcată de moștenirea pe care Ștefan o primește de la unchiul său bogat, un motiv de ceartă în familie. La început, Ștefan lucrează împreună cu celălalt unchi al său la diferite afaceri, renunțând în scurt timp la ele pentru a se bucura alături de Ela de viața mondenă din București. Un alt moment important este celebra excursie de la Odobești, unde Ela îl cunoaște pe domnul G., un dansator despre care ulterior aflăm că își trăiește viața păcălindu-i pe alții, dar el și Ștefan nu au niciodată o legătură prea directă. În timpul acelei excursii, Ștefan este ros de gelozie privindu-i pe cei doi. Ajungând înapoi în capitală, el este convins că Ela l-a înșelat așa că apelează la o prostituată pentru a-și "calma nervii". Un ultim episod important din prima parte este plecarea Elei la Câmpulung, după despărțirea lor temporară. Ajuns acolo, el descoperă că domnul G. este de asemenea prezent în oraș iar conflictul dintre ei se reaprinde.Fiindcă Ștefan este foarte orgolios, nici Ela nu renunță cu totul la demnitatea ei de femeie greu de cucerit, așa că atunci când se întâlnesc pe stradă, după despărțirea lor inițială, conversațiile dintre cei doi sunt pline de remarci ironice, care denotă o oarecare frustrare interioară. Ștefan intră în depresie și începe să o urmărească, verificând mereu toate locurile pe care ea le frecventa, însă fără să înceapă o conversație. Se prezenta alături de alte femei pentru a-i vedea reacția, neștiind ce să creadă, dacă Ela îl iubea cu adevărat sau nu, dacă stătea cu el doar pentru bani. E de menționat întregul proces de gândire ce are loc în mintea lui Ștefan, faptul că nu e niciodată sigur dacă Ela l-a înșelat sau nu, analiza lui detaliată, alimentată atât de dragostea cât și de obsesia sa pentru Ela... sau mai degrabă, obsesia fidelității ei. Ștefan caută vina atât în interiorul cât și în exteriorul său, pe când Ela pare foarte nonșalantă și spune că nu înțelege nimic din comportamentul său. Ela e un personaj care se adaptează ușor situației, care aspiră la viața mondenă căruia lui Ștefan i se pare superficială și îi displace. Aici apare discrepanța dintre ei, care duce la certuri și în final, la despărțire. În a doua parte, Ștefan este pe front, luptând în diverse bătălii alături de camarazii săi. În timpul bătăliilor, el mereu încearcă să înțeleagă ideea războiului, comparând propriile sale trăiri cu experiențele altor soldați care au luptat pe front. Ștefan explică războiul ca fiind situația în care poți cunoaște cu adevărat un om, își vede camarazii ca pe proprii frați și uită complet de viața sa de acasă. De asemenea, el este mereu negativist și oarecum paranoic, considerând fiecare bătălie ca pe ultima, simțindu-se aproape de moarte. Soldații trăiesc în condiții groaznice, trecând de la o bătălie la alta, alungând dușmanii (mai întâi pe unguri, apoi pe nemți) și cucerind noi teritorii. E de menționat faptul că Ștefan fuge la Câmpulung pentru a se întâlni cu Ela după ce acesta deja plecase să lupte pe front, iar acolo criza sa de gelozie atinge cote maxime și plănuiește să-i ucidă pe amândoi. Dubiile sale apar din nou după ce este informat că domnul G. este doar un jurnalist venit acolo cu treburi. În final, Ștefan este rănit și își pierde un deget de la mâna stângă. Se întoarce așadar la București iar după zilele de spitalizare se întoarce la Ela. Acolo găsește un bilet în care este informat că nevasta sa îl înșeală în continuare cu Grigoriade însă, după experiența războiului, Ștefan îi propune succint să se despartă și îi oferă din toate toate avuțiile sale, specificând că vrea să se elibereze de întreg trecutul său.Romanul vorbește despre cele două teme, iubirea și războiul. Cel mai interesant lucru este evoluția lui Ștefan, care înțelege că există lucruri mai mari decât gelozia sa - căci după întoarcerea de pe front, fidelitatea sau infidelitatea Elei nici nu mai contează; Ștefan este schimbat, traumatizat de experiența luptelor din cadrul primului război mondial și reușește într-un final să înțeleagă o problemă filosofică legată poate de transcendența umană. El realizează că viața lui personală și viața lui de pe front sunt două lucruri complet opuse... datorită faptului că nu poate fi în două locuri în același timp, el înțelege perspectiva oamenilor din afară, a cetățenilor români care aflau detalii despre bătălii doar din ziare. Ștefan este măcinat deseori de această întrebare în timpul bătăliilor - dacă cei de acasă știu ce se întâmplă cu el, însă aflându-se pe patul de spital, lucrurile îi sunt clare. Dacă între el și Ela exista o discrepanță înainte, creată de niște simple principii de viață, după experiența războiului, Ștefan e convins că Ela nu ar putea niciodată înțelege schimbarea prin care a trecut el. Ea, care nu înțelegea rostul filosofiei sau altor materii intelectuale (deși urma cursul de matematică alături de Ștefan doar pentru a-i fii pe plac) rămâne doar o existență pală în comparație cu lucrurile pe care le-a învățat Ștefan despre sine și despre lume.În final, opinia mea este că Ela l-a înșelat pe Ștefan pentru că domnul G. era exact tipul de bărbat pe care ea și-l dorea, fiind opusul caracterului intelectual al soțului său. Sunt convinsă că la început Ela s-a îndrăgostit cu adevărat de Ștefan, însă pe parcurs a realizat că nu-l poate înțelege. Din nou, asta e strict opinia mea și nicăieri în carte nu scrie așa ceva. Sper ca acest rezumat să vă fie util pentru bac și să preluați din el lucrurile importante. Mai sunt câteva chestii de menționat dar pe acelea cu siguranță le găsiți pe internet - eu nu le-am specificat fiindcă nu sunt un interpretator așa de bun și nici critic literar.

  • Nata
    2018-11-20 07:45

    Acuma mi-am dat seama de ce nu mi-a plăcut romanul când l-am citit și analizat în liceu, de ce nu l-am înțeles, pentru că pe atunci mi se părea Gheorghidiu un paranoic, inadaptat societății și foarte gelos pe soția lui și neavând motive întemeiate. Acum dacă a mai trecut ceva vreme, o să fiu un pic mai tolerantă, pentru că termenul idealismului absolut în iubire îl înțeleg un pic altfel, deși, nu e clar decât din spusele celorlalți că Ella l-a înșelat cu Domnul G., Gheorghidiu până la urmă nu descoperă nimic din ceea ce i-ar confirma că soția lui are o aventură cu acel jurnalist priceput în a seduce femei. Orgolioși amândoi și nu prea expliciți, fiecare își trăiește drama lui: Ștefan: intelectual neînțeles și convins că iubirea absolută nu există; hiperlucid, al cărui spirit analitic, îl duce în ultimă instanță spre divorț; Ella avidă și lacomă după bani și societate înaltă, se învârte în mrejele unei vieți materiale: distracții nocturne, flirturi, aventuri de amor, etc. Partea a doua cărții, cea despre război mi-a plăcut cel mai mult, poate și pentru că este mai obiectivă decât cea despre dragoste. În realitate, Petrescu nu era căsătorit și nici nu trăise o dramă în iubire atunci când a scris cartea. Războiul l-a făcut să înțeleagă că gelozia și atitudinea lui față de dragoste este o pornire copilărească, războiul reprezentând o catastrofă umană, analizând profund condiția individului în situații limită. " Mă întorsesem din razboi cu un sentiment aproape metafizic al camaraderiei, solidarizat cu tot ce e suferinţă şi dor de mai bine în lume. Destinul comun al liniilor de tranşee, egalitatea în faţa morţii păreau semnul unui destin legat cu toată omenirea, pentru tot restul vieţii".

  • Mizo ۞
    2018-11-19 15:02

    " آخر ليلة من الحب ؛ أول ليلة من الحرب " ل 'كاميل بيتريسكو' .***قد يبدو من الوهلة الأولى أن الكتاب مثير للاهتمام من عنوانه ، ولكن حتى العنوان سخيف -مثل قصة الكتاب- .أعد هذا الكتاب "سقطة" الأدب الروماني الحديث الخالص . وكتبت " الخالص " لأني لاحظت الفرق الشاسع بين الأدب الروماني الأصلي ؛ المكتوب في رومانيا غير الممزوج بالأداب الاخرى (وهذا الكتاب يمثله) و الأدب الروماني الممزوج بالأدب الفرنسي ككتابات "إميل تشيوران" (ليس سيوران) .ترجح كفة النوع الثاني طبعا .على كل حال ، نعود مع الكتاب ؛ لن أكون محبا بحياتي لكتابات شخص "يحاول" كتابة كتاب ما ولا يتقنها ، فإن الكتاب سيكون مثير للسخرية ..اشياء كثييييرة تضطرني لتقييم هذا الكتاب بهذا التقييم .1 ) الفكرة مستعملة أكثر من عدد شعر رأسي في كافة أنواع الادب .فكرة "الحب والحرب" التي لا شك لها اهميتها في كل زمان ومكان ؛ ولكن لا أدري لماذا ظهرت في هذا الكتاب بشكل متصنع ، سخيف ، وكأن هذا الانسان يكتب باستهزاء ، ولا ادري لماذا هو شهير هذا الكتاب او الكاتب ، ربما لقلة معرفة قارئيه لغير أنواع من الادب ...2 ) الشخصيات شخصيات شبه ميته ؛ كدواب تمشي على الأرض ، لا حركة ، حتى في مشاهد الحرب ؛ شخصيات مظلمة ، ربما الأمر الوحيد الايجابي في الشخصيات والكتاب ايضا هو اعطاء الكاتب لكل شخصية نوع من المذاهب الفلسفية ؛ مثلا : الشخصية الرئيسة متبع للحركة الحداثية ، الجنرال متبع للحركة التقليدية وهكذا ...3 ) القصة نظام الرواية غير موضوعي ذاتي ، أي ان الشخصية هي التي قد تروي أو بما ذلك .ولكن القصة مملة ، لا شيء مميز ، لا حبكة ، افكار معادة ؛ متوقعة .....نجمة واحدة كثيرة عليك ، قرأته بالرومانية ولا يوجد اي ترجمة انكليزية او عربية له ، ومن الأفضل أنه لا يوجد ، لأنه ليس من الجميل أن تنشر السخافات بلغات عدة ، تكفي لغة واحدة ...

  • blushenka
    2018-12-02 09:54

    This isn't a review per se, I'm not going to review it .... who would I review it for, kids who have to read it for school, who manage to entirely misunderstand it, if they do succeed in finishing it, that is...? Least that's what I gathered from reading some of their reviews in which they rated it 1 star. My advice to them is to read more, books of different genres and from different periods, otherwise one fails to understand what one reads and ends up relating everything only to their small world. I'm being mild.... and only a tiny bit condescending :pHowever, I want to point out that having read the synopsis to 'Parade's End' by Ford Madox Ford, it looked strikingly similar... guy goes to war, guy loses wife's love, war changes him and makes him see things differently. And the period when these two books were written is the same, too. Very interesting. Parade's End is on my to-read list, and I'm gonna compare the two when I'll have read it.

  • Nicoleta
    2018-11-26 07:45

    Imaginati-va cum e sa stai 2 luni jumatate la o carte si sa nu reusesti sa citesti din ea decat 30 de pagini!! Asta mi s-a intamplat mie si m-a enervat teribil. CAmil Petrescu nu a fost si nu va fi vreodata un autor care sa ma intereseze sau sa-mi atraga atentia (mai ales dupa ce mi-a picat si labac!). Nu mi-a placut si nu am sa fac vreun efort sa reabilitez acest lucru.

  • Mina Soare
    2018-12-02 12:33

    Oh, how I dislike thee, oh, misogynistic pig-minded not-suicidal snob protagonist and your temporary schizophrenic tendencies. I would dislike all the other characters if the teacher hadn't bothered to point out that nothing is believable since it's seen through the protagonist's subjective narrative.

  • teavious
    2018-11-18 14:49

    No joy in school books.

  • Amalia Danciu
    2018-12-12 10:44

    m-a impresionat mult mai mult decât mă așteptam, însă acțiunea nu a fost chiar pe gustul meu

  • Alex Coman
    2018-11-22 14:58

    „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil PetrescuROMÂNĂ:O altă lectură obligatorie pentru liceu. Interesantă atât prin trăirile intense ale lui Ștefan Gheorghidiu față de aventura nevestei sale, cât și prin detaliile militare despre frontul românesc în timpul Primului Război Mondial, cartea m-a surprins cu fiecare capitol parcurs.Am profitat de oportunitatea de a face, în timpul lecturii, o paralelă între romanul obiectiv (vezi „Ion”), al lui Rebreanu și cel subiectiv, al lui Petrescu. Cea de-a doua se concentrează pe profilul psihologic și modul de gândire al protagonistului, spre diferență de prima, unde accentul cade pe desfășurarea acțiunii și involuția personajelor datorită acestora. Mergând pe drumul vieții sublocotenentului, în contrast cu povestea țăranului sărac care își făurește destinul de unul singur, am descoperit că realitatea este mai crudă decât pare și că nu totul în viață este sub controlul nostru.În ciuda faptului că abundența detaliilor, cauzată de caracterul subiectiv al romanului, a reprezentat un impediment pentru mine, am reușit să închei lectura în momentul potrivit. Deși am citit cartea pentru a mă pregăti pentru test, mă bucur că am cunoscut stilul lui Camil Petrescu, extinzându-mi astfel cunoștințele generale și petrecându-mi timpul liber într-un mod relativ plăcut.ENGLISH:Another mandatory volume for Romanian students. Ștefan Gheorghidiu's intense feelings towards his wife and her affair, as well as the military details about the Romanian Army during 1916 World War I are what makes this book interesting, as well as surprising, with each chapter.While reading, I took advantage of the opportunity of comparing an objective narrative (see Rebreanu's „Ion”) and a subjective one, Petrescu's. The latter's focus is the psychological profile and the thoughts of the protagonist, where as the first centralizes the main action and consequences brought by it. Going down the sub-lieutenant's road, which contrasts that of the poor peasant who makes his own destiny, I discovered that the real world is cruel and that we cannot actually control every single aspect of our lives.Despite the fact that the abundence of detail in the book was an obstacle for me, I managed to finish it at the perfect time. Even though I read this for another test, I'm glad "to have met" Camil Petrescu and to have spent my free time reading his book.- Alex

  • Valentin Chirosca
    2018-12-16 13:53

    Camil Petrescu, împrumutânnd ridiculizarea eroticului de la Standhal, cu sarcasm de învins sentimental, oferă o realizare tehnică cu caracter dramatic, acum 80 de ani pe cheiurile gârlei.Un erou, Ștefan Gheorghidiu, își face despre femeie o imagine irealizabilă: frumoasă și capabilă de speculație filozofică. Ei, dacă e frumoasă e nefilozoafă, geloasă, înșelătoare, lacomă, seacă și rea.La război soldații se ascund sub podețe de frică, trași de picioare de ofițeri, un rănit cu mațele scoase salută amical pe un prieten, coloana vertebrală a armatei, plutonierul, ține discursuri patriotice în culmea zăpăcelii.Dialog teatral, fiecare comentează cu un ochi la cititor, grija autorului este de a stinge melodramatismul firesc al unor eroi, momente vii care dau asupra misterului uman o privire scurtă și profundă.

  • T A M A R A
    2018-11-18 15:48

    just don't.

  • Alex Reborn
    2018-12-04 08:02

    Abia acum realizez cat e de importanta experienta personala cand vine vorba de lectura. Au trecut cativa ani de la terminarea liceului, dar cartea asta nu am luat-o in mana pana acum. Si nu regret. Probabil as fi inteles mai repede anumite lucruri, dar tot consider ca varsta adolescentei nu e momentul cel mai potrivit pentru o astfel de poveste. Probabil ca majoritatea cunoasteti povestea, dar oricum, atentie la SPOILERE pentru ceilalti.In mod normal as incerca sa ma gandesc la poveste prin prisma timpului descris, adica intrarea Romaniei in Marele Razboi. Dar, fiind un roman care face parte din literatura obligatorie in zilele noastre, refuz sa fac asta.Relatia dintre Ela si Stefan mi se pare inca de la inceput defecta. S-au casatorit tineri, fara bani, fara suport. Au avut... norocul, sa zicem, sa primeasca mostenire o suma de bani care sa ii propulseze intr-o lume mondena. Pe el il deranjeaza ca ea se implica in chestiunile financiare si vede in acest lucru o pierdere a feminitatii, a inocentei si a naivitatii, probabil. Familia lui Stefan e penibila, un exemplu teribil, probabil un factor care ofera romanului verosimilitate. Felul in care se cearta pentru bani si cum se prefac dupa ce obtin ceea ce-si doresc nu face decat sa prezinte degradarea completa a valorilor familiale. Uneori exemplele negative nu fac decat sa serveasca drept exemple. Acest roman pare sa vrea sa spuna povestea unui intelectual. Insa pentru o astfel de caracterizare, un personaj trebuie sa fie mai mult decat student la Filosofie. Lasand la o parte faptul ca e gelos, orgoliul si mandria lui ii fac cel mai mult rau. Il impiedica sa actioneze in momentul in care vede cum sotia lui isi petrece timpul in compania lui G., refuza sa creada in propriile sale concluzii (logice) si continua sa se prinda de orice umbra de speranta ca Ela il iubeste in continuare numai pe el. Totusi, am fost surprinsa de inversunarea cu care ea continua sa il minta, sa se agite, sa se prefaca si sa ofere dovezi false ale nevinovatiei sale. In continuare, insa, actiunile lui Stefan sunt la fel de deplorabile. Daca ar fi femeie, i-am spune ca-i curva. Despre parte asta nu stiam nimic ori n-am retinut mai devreme. Mereu inconjurat de femei, doar pentru a ascunde ca sufera pentru una singura (ego urias), incercari de-a o face geloasa, de-a o vedea suferind, incercari lamentabile de-a o vedea in marele Bucuresti. Cat se poate de uman... cat se poate de gresit.A doua parte a cartii prezinta o imagine a razboiului, un jurnal de razboi povestit in prezent, ceea ce mi s-a parut putin ciudat. Desi naratiunile de razboi ma impresioneaza de obicei, cea a lui Gheorghidiu nu a avut acelasi impact asupra mea. Probabil au fost inserate prea multe lupte de patrule pentru a avea mai mult succes. Nu retin mai mult de trei momente care sa ma rascoleasca in vreun fel. Probabil inspre sfarsit am inceput sa compatimesc soldatii romani, deoarece dezorganizarea cu care inaintau si se retrageau, si lipsa pregatirii tactice si strategice i-au facut sa para orbi si ignoranti in acelasi timp. Mi-a placut schimbul de replici dintre Gheorghidiu si soldatul neamt de la sfarsit, in special pentru ca prezinta parerea inamicilor despre cei impotriva carora au luptat. Parca ar fi aici ceva de invatat, dar trebuie sa fie si cineva care sa ia aminte. Citind romanul am ajuns, inspre final, la concluzia ca lucrurile nu se schimba usor. Istoria ne ia mereu prin surprindere, iar faptele din care ar trebui sa invatam trec pe langa noi ca niste gloante indepartate. Oamenii, natiunea... dupa 100 de ani parca totul e la fel, doar putin mai colorat.

  • Andra
    2018-12-10 10:37

    "O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie... Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti, greu, la inceput, sa-ti placa femeia fara care mai tarziu nu mai poti trai. Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica.""Am inteles, din nou, ca iubirea fizica frumoasa e o profanare. E nevoia amara de a zdrobi, de a razbi intr-o imbratisare, o data cu trupul framantat si sufletul, prizonier suav in el, in clipele acelea."

  • Mihaela
    2018-12-11 09:59

    O carte care face parte dintr-o categorie pe care eu o numesc "categoria intelectualilor" si care pe mine ma plictiseste groaznic. Probabil este o capodopera iar un cititor pasionat de psihologie o va indragi insa mie nu mi s-a parut decat o linie monocorda. Actiunea lipseste dupa parerea mea, aceasta putand fi rezumata in 3-4 fraze, carte abunda in schimb de reflexii si analiza psihologica a personajului.Personal, nu o recomand!

  • Raluca Colac
    2018-11-28 14:48

    "Negresit ,oamenii sunt si buni si rai,dar e necesar sa se precizeze in ce imprejurimi.""Lumea pe care o vedem e un vis al fiecaruia dintre noi dar un vis care se formeaza dupa anumite reguli, nu asa la intamplare,dupa regulile ,adica ale sensibilitatii,ale judecatii si ale ratiunii.""Pielea neteda si alba avea luciu de sidef."

  • Geo Marcovici
    2018-11-18 12:50

    Carte frumoasa, citita pe vremea liceului.

  • Andrei Barladeanu
    2018-11-27 13:49

    just smoke weed everyday and then write a book (camil's system)

  • Aurelija
    2018-12-01 08:33

    Picturesque, captivating, amazing.Deals with significant subjects of love, trust and doubt in the first part, and a detailed account of fighting during WWI in the front lines in the second. Interesting composition - makes you understand that after the war you are truly not the same, and it is an entirely different world on its own. It might have been two different books. But without each other, the first one would seem too sentimental while the second one too cold. Juxtaposed they create a piece of true art.

  • anca
    2018-11-25 09:56

    Păcat că prima parte a cărții e tipicul romanului scris de bărbați frustrați ce se consideră superiori doar pentru că pot înțelege o frază de cine știe ce filozof pretențios; volumul doi a fost mult mai bun, deși nu am termen de comparație deoarece nu am citit niciodată un memoriu de război cu acțiune plasată în România. Din nefericire, trebuie citite ambele pentru școală; altfel, aș propune să se înceapă direct cu partea a doua.

  • Mihnea
    2018-12-12 08:36

    Had to read this book in high school and I hated it. In the mean time I got into Remarque and war books and decided I'd give it another try some 15 years later, because who knows maybe I was just too young to properly understand the story the first time I read it. Turns out it was just as horribly written the second time around, with a story that's lacking substance and dragging on and on and on, only this time it was even worse since I was reading it voluntarily. Never again.

  • maria
    2018-11-19 08:38

    Încă o carte din categoria "Sunt un intelectual neînțeles şi mă masturbez trist în baie pentru că prietena mea îmi este inferioară intelectual şi mă dezgustă". Literatura română are o tradiție legată de misoginism. Trist.

  • april
    2018-11-24 07:40

    So much better than the first time I read it.

  • Rúhhi
    2018-12-07 14:39

    Hard to follow, boring and disappointing.

  • Andreea Lupei
    2018-11-27 15:44

    Interminabilă noapte.

  • Catalin Negru
    2018-11-20 11:43

    Target audience: Common people, anyone interested in a good story about love and war.About the author: According to Wikipedia, Camil Petrescu was a Romanian playwright, novelist, philosopher and poet. He marked the end of the traditional novel era and laid the foundation of the modern novel era. Camil Petrescu lost both his parents early in life and was raised by a relative (or a nanny from the Moşilor suburb; the sources remain quite unclear on this). Petrescu went to primary school at Obor, and to high school at Saint Sava National College, where he wrote his very first poem. Being very poor, he studied assiduously, worked to support himself, and relatively late - at the age of 29 - he began his studies in philosophy at the University of Bucharest. His antisemitism is controversial. In 1916, Petrescu was drafted and sent to the battlefields of then raging World War I, where he was wounded and taken prisoner by the Austro-Hungarians. He was a teacher in Timişoara, and director of the National Theater Bucharest. He was also a member of the Romanian Academy from 1947.Structure of the book: The book has 342 pages, divided in two parts; the first parts is subdivided in 6 chapters and the second part in 7 chapters. IMPORTANT: this book was written in Romanian. I do not know if there is an English translation.Overview: The novel has two parts. The first part, "Ultima noapte de dragoste" (The Last Night of Love), is about the aspiration to the feeling of absolute love, while the second part – “Intaia noapte de razboi” (The First Night of War) – illustrates tragedy, the absurdity of war and the imminence death. The first part is a fiction because the writer was not married nor lived a drama of love until he wrote the novel writing. The second is a real experience because the writer was officer during World War I.The Final Night of LoveThe novel begins with a captain and a commander discussing the acquaintance of a husband who killed his wife for adultery. They are interrupted by Lieutenant Stefan Gheorghidiu, the main character of the novel, who accuses them of vulgarity and shallowness. The latter is a poor student in philosophy, married to Ela, a student who studied Romanian and French. Initially, Gheorghidiu is flattered by his wife’s dedication. But the situation changed after the death of his very rich uncle. Gheorghidiu inherits much of his uncle’s fortune, to the despair and anger of the other members of the family; they sue him and slander him. He calmly observes their actions and his wife’s initial lack of interest, who fiercely defends him. At the end of an embarrassing requiem he agrees to give up the part of the fortune demanded by the other members of the family. Nae Gheorghidiu, another uncle of Stefan Gheorghidiu, convinces the family members to invest large amounts of money in a metallurgy factory in Galati. But the investment proves to be disastrous.Returned to the university, the income of the Gheorghidius draw the attention of the elites. Stefan and his wife abandon their old lifestyle and start to make new friends and frequent new social circles. Ela is becoming more and more interested in things considered by Stefan frivolous. During a three-day trip in Odobeşti he feels that his wife, through his actions and gestures, commits adultery with a lawyer. Although he think he might be paranoid, he decides to confront Ela. She manages to convince him that everything is only in his head, but the days following their return are loaded with tension. The action culminates with a party given by their friends from college. To punish her for her adultery, he begins to flirt with other women. Ela is hurt and outraged and she leaves him.After a short separation, the two are back together. During this time Ela finds out that she’s pregnant and, despite Stefan’s protests, she aborts the child. One day, he leaves to Azuga with work and when he returns home he finds the house empty. He desperately searches for his wife at acquaintances and friends and, after she finally returns home, they decide to split.In the following days he unsuccessfully tries to forget her; in fact, he becomes so obsessed about her and her adultery that he stops eating and turns pale every time he hears her name. To his disgust, he has the feeling that everyone knows about his suffering and ridicules him. He stumbles upon a letter from Ela’s friend Anisoara, in which she asked Ela to come to keep him company during the two days her husband was gone with work. When Iorgu, Anisoara’s husband confirms the story, Stefan is overwhelmed by remorse. He gets a permission to see her in Campulung. There they spend some happy moments until she asks him to pass a part of their wealth on her name. Convinced of her mercantile motives, he leaves her. When he exits Ela’s residence, he sees Mr. Grigoriade, Ela’s alleged lover, walking down the street. He instantly decides to go to the hotel, take his things and kill the two. However, he meets with his colonel, abandons his plan and leaves the town. On his way to the army he finds out that Mr. Grigoriade, Ela’s alleged lover, was in fact the lover of another woman.The first night of war The battalion of Lieutenant Stefan Gheorghidiu is mobilized when the country enters World War I. The demagoguery of the Romanian politicians and the patriotic speeches are in stark contrast with the situation on the field. His battalion fights at Magura, where, due to the incompetence of the commanders and the lack of coordination, Stefan is mistakenly identified with the enemy and taken prisoner by his own comrades. Fortunately, the turmoil and the horrors of war change his way of thinking and also heal him of his obsession for Ela. Emotionally detached, he thinks that she deceived him only after he became rich. At the end of the battle, he writes a letter though which he gives her the amount of money asked in Campulung. In the following days Stefan is injured by the Hungarians at Cohalm. He is sent to Bucharest, where the whole family overwhelms him with what he considers false affection. And then home, to his wife, he realizes that he feels nothing for Ela and how little he is affected by the whole situation. They split and he gives her the rest of his money and possessions.Quote: The tragedy of war is not only this constant threat of death, the slaughter and the hunger, but specially this permanent search of the soul, this continuous conflict with yourself, of your ego… [my translation].Strong points: I know that many point towards Marin Preda’s Morometii as the best novel of the Romanian literature, or towards Patul lui Procust as the best novel of Camil Petrescu. Nevertheless, this is my favorite. I remember that I spent many hours debating with my colleagues if Ela was indeed unfaithful to her husband or if everything was only in his mind. Where does adultery begin? Does it have to be sexual intercourse to have a case of adultery? Furthermore, I remember perfectly that I was really impressed about how the author managed to describe the contrast between the reality (of the war) and the political discourse. It simply made me realize that, regardless of period, politics is all about lying and politicians never change. The author also uses a theme that I found in other novels or philosophical writings: the imminence of death and how this changes the human way of thinking. Only when you are close to losing your life you realize what is really important in this world, and money and possessions are not among them. Overall, the novel is well written, complex, well structured and a little philosophical.Weak points: As far as I am concerned I do not think that there are weak points that are worth to be mentioned._______________★★★ Follow us on Goodreads★★★ Visit our website www.reasonandreligion.org

  • Andrei Stoian
    2018-12-07 12:59

    Romanian review: Mă tot întreb dacă din descrierea autorului nu înțelegeam mai nimic din ce se întâmpla pe front, atunci ce înțelegeau soldații aflându-se acolo în luptă înconjurați de gloanțe și obuze? Probabil că asta a fost și ceea ce a vrut Camil Petrescu să arate și anume că armata românească se afla într-o totală dezorganizare. Un lucru e clar prin această carte Camil Petrescu condamnă războiul, dar și pe cei responsabili pentru proasta pregătire a soldaților noștri, echipamentul învechit și dezordinea în care s-a aflat armata română. Din relatările lui Ștefan Gheorghidiu nu poți înțelege decât la sfârșit cum s-a încheiat bătălia, sunt momente în care nici măcar nu înțelegi de unde trage adversarul și au fost momente în care românii se împușcau între ei.Ideea de a pune dragostea și războiul într-un fel de antiteză a fost foarte interesantă.Transformarea prin care trece Gheorghidiu de-a lungul cărții este incredibilă dacă în prima parte (bazată pe iubire) ar fi dat orice să aibă certitudinea că nevasta sa îl înșală, la sfârșit nu a mai contat, acesta, fiind și rolul scrisorii primite care confirmă bănuielile sale, rolul de a arăta că în acel moment, după ce a trecut prin ororile războiului lui Gheorghidiu îi era indiferent. Conversația dintre Gheorghidiu și soldatul german capturat prevestește într-un fel soarta armatei române așa cum cântecul lăutarilor pe care l-a auzit la han în drum spre tabăra militară prevestește că Ela îl înșală. Transformarea a fost atât de mare încât Gheorghidiu se referă la ce s-a întâmplat înainte de război ca la o altă viață, atât de îndepărtat părea totul, cu o zi înainte de intrarea României în război, el fiind dispus să-și omoare nevasta și pe presupusul ei amant, Grigoriade.Faptul că însuși Camil Petrescu a luptat în Primul Război Mondial îi dă cărții o notă și mai puternică de realism.Perioada interbelică a fost într-adevăr o adevărată epocă de aur pentru literatura românească!English review: I still wonder if I did not understand the author's description of what was going on, on the front, then what did the soldiers understood when they were in the middle of a battle surrounded by bullets and bombs? Probably this was what Camil Petrescu wanted to show, namely that the Romanian army was in complete disorganization. One thing is clear in this book Camil Petrescu condemns the war, but also those responsible for the poor training of our soldiers, the outdated equipment and the mess in which the Romanian army was.From Ștefan Gheorghidiu's storytelling you can only understand at the end how the battle finished, there are moments when you don't even understand from where were the enemys shooting and there were times when the Romanians were shooting each other.The idea of ​​putting love and war in a kind of antithesis was very interesting.The transformation through which Gheorghidiu passes through the book is incredible if in the first part of the novel (based on love) he would have given anything to be sure that his wife was cheating on him, at the end it didn't matter anymore, this being the role of the letter received by him which was confirming his suspicions, the role of showing that at that moment, after he had gone through the horrors of the war Gheorghidiu didn't care anymore.The conversation between Gheorghidiu and the captured German soldier somehow is foreshadowing the fate of the Romanian army, just as the song of the fiddlers he heard at the hostel on his way to the military camp was foreshadowing that Ela cheated on him.The transformation was so huge that Gheorghidiu refers to what happened before the war as to his previous life, everything seemed so far away, thinking that a day prior to Romania's entry into the war he was willing to kill his wife and her supposedly lover Grigoriade.The fact that Camil Petrescu himself fought in the First World War gives the book an even stronger note of realism.The interbelic period was indeed a true golden age for Romanian literature!